Maria Vera Neagu: „Pomenirea Episcopului Iosif Traian Bădescu“
La 29 aprilie curent, a fost savarsit un parastas de pomenire pentru Episcopul Iosif Traian Bădescu (1858-1933), care a păstorit Episcopia Caransebeşului între anii 1920 şi 1933 şi de la a cărui naştere se împlinesc 150 de ani. La slujba de pomenire a luat parte şi Înalt Prea Sfinţitul Părinte Teofan Savu, Mitropolitul Olteniei şi Mitropolitul ales al Moldovei şi Bucovinei. Un parastas de pomenire a mai fost săvârşit anul acesta la 8 martie, atunci când Prea Sfinţitul Episcop Nicodim al Severinului şi Strehaiei şi Prea Sfinţitul Episcop Lucian al Caransebeşului au fost în pelerinaj la mormântul vrednicului de pomenire Episcop de Caransebeş Iosif Traian Bădescu, ce se află în cimitirul din localitatea Eşelniţa, judeţul Mehedinţi.
Muzeul parohial de la Eşelniţa, înfiinţat în urmă cu câţiva ani de Pr. Sever Negrescu, păstrează importante mărturii despre viaţa ierarhului Iosif Traian Bădescu, primul episcop bănăţean, a cărui activitate a rămas în conştiinţa tuturor ca fiind rodnică şi trainică atât din punct de vedere spiritual cât şi administrativ. Episcopul a lăsat prin testament să fie înmormântat în satul în care a copilărit şi unde tatăl său a păstorit ca preot vreme de 50 de ani şi ca slujba să fie oficiată de un singur preot, Ieromonahul Macarie Guşcă.

Ne aflăm la Mănăstirea Sâmbăta; i se zice Sâmbăta, pentru că este lângă localitatea Sâmbăta de Sus, dar numele ei adevărat e de Mănăstirea Brâncoveanu. De ce? Pentru că a fost zidită aici, peste şi sub munţii Făgăraşului, de domnitorul muntean Constantin Brâncoveanu. În lunga lui domnie, s‑au zidit multe biserici şi mănăstiri şi s‑au tipărit foarte multe cărţi. Este de ajuns să pomenim biserica Sf. Gheorghe din Bucureşti, cea de la Horezu, de Palatul de la Polovraci, Palatul Mogoşoaia; mai este o biserică zidită tot de el în Făgăraş. Prin urmare domnia lui a fost o domnie a păcii, în care timp cultura şi viaţa bisericească au făcut mulţi şi mari, importanţi, imenşi paşi înainte în ţara noastră. Aici, în Transilvania, domnitorul s‑a gândit să întemeieze de asemenea o mănăstire, pentru a menţine şi credinţa şi sentimentul că aceste ţinuturi, care pe vremea aceea erau înstrăinate de stăpânirea românească, sunt şi ele ţinuturi româneşti. Cu atât mai mult cu cât şi strămoşii noştri, dacii, aici şi‑au avut capitala lor, la Sarmisegetusa; tot aici a fost şi leagănul de formare a poporului român .
________________________________
_________________________
_________________________
_________________________